In sudul Munteniei se gaseste tinutul Teleormanului, din care a provenit si actualul judet Teleorman. Numele provine de la cumani care se traduce prin ,,padure nebuna’’. Forma turcească pentru ,,pădure nebună” intilnita in Dobrogea este ,,Deliorman”. La inceputul mileniului doi tinutul este locuit de cumani si populatia autohtona, continuand sa prospere si sa se dezvolte. Stapanirea cumanilor se întindea pana la limita vestică a actualului judeţ Teleorman. De la ei ne-au rămas denumirile Burnaz, Baragan, Curgan, Calmatuiu, Urluiul, Berceluiul, Tecuci. In limba cumanilor ,,Tecuci’’ provine de la persanul ,,hehek ucu’’ care inseamna ,,târgul de margine’’. Asa se explica si toponimul ,,Tecuci’’ din Moldova. Dupa cum se stie, prima granita vestica a cumanilor a fost in Moldova. Cucerind si partea de sud a Munteniei, granita de vest s-a mutat pana aproape de Olt, asa cum explica si toponimul satului Tecuci. Cu timpul, cumanii se crestineaza, influentati de populatia locala creştina. Au loc numeroase lupte intre conducatorii locali si popoarele si imperiile vecine. In anul 1148, imparatul bizantin Manuil Comnenul ii ataca pe cumani la Domnitzikos (Zimnicea de azi). Seful lor, Lazar cade in lupta. Stim insa ca numai la mai mult de o jumatate de secol mai tarziu, sefii cumani se cerura convertiti de catre regele Ungariei. Alt sef, Telgui, trece Dunarea pe la oraselul Cule-turn (probabil Turris – Turnu Magurele). Este posibil ca, datorita deselor incursiuni de jaf a populatiilor migratoare, de o parte si de alta a Dunarii, populatia autohtona, sa se fi retras spre Nord, in zona deluroasa, mai usor de aparat. Dupa opinia lui Nicolae Iorga, primii domnitori ai Tarii Romanesti, ar fi adus in aceste locuri ,,mocani ardeleni’’ carora li se vor fi dat pamanturi. Pe teritoriul Teleormanului existau paduri intinse, de unde si denumirea de mai tarziu a tinutului. La adapostul acestor codri seculari isi vor fi cladit locuitorii bordeie semiingropate pe malurile raurilor. Lipsesc documentele care sa ateste localitati in perioada urmatoare. Aceasta nu înseamna ca nu a fost locuit ci faptul ca populatia locala traind in zone inaccesibile, nu a avut legaturi permanente cu locuitorii din zonele de deal (unde sunt marturii documentare ). Se pare ca dupa moartea capitanului Constantin si a altor doua căpetenii, in batalia din anul 1387, Mircea cel Batrân le-a dat urmasilor acestora tinutul Teleormanului de la Costesti (Arges) pana la Salcia (Teleorman). Cu aceasta ocazie se da pamant colonistilor ardeleni care formeaza obsti satesti in diferite zone ale Teleormanului. De obicei aceste sate erau mici (12–13 familii), dezvoltandu-se ulterior. Dintre unele din aceste obsti satesti s-au dezvoltat satele Balaci si Tecuci. Portul ,,ciobanesc’’ mocanesc era raspandit pe langa cel impodobit, oltenesc cu 100 de ani in urma la Tecuci, la Zambreasca, la Dobrotesti (Doagele), dar nu fara influente de la orase. Originea ,,ciobaneasca’’ se vede si dintr-aceea ca si aici, ca oriunde la transhumanti, casatoriile se fac din Octombrie pana in Martie. Despre denumirea satului Balaci exista mai multe ipoteze. Unele argumenteaza ca denumirea vine de la familia feudala Bălăceanu, altele ca denumirea familiei Bălăceanu provine de la Balaci. Profesorul I. Nania din Pitesti, i-a comunicat doctorului Constantin Balaceanu Stolnici o legenda in versuri culeasa de la un batran din Mirosi (veche mosie teleormaneana a Balacenilor), in care se povesteste despre o lupta dusa de doi voinici, Balaceanu si Burdeanu, impotriva unei ,,huidume de leu’’ care bagase spaima in bietii oameni ,,prapadindu-le vitele si oile’’. Dupa ce ,,fiara-nspaimantatoare’’ a fost rapusa, locuitorii au hotarat ca in cinstea acestei fapte, campia si paraul langa care a avut loc lupta sa poarte numele Burdea, iar delusorul din vecinătate, pe cel de Magura Leului, numiri ce se păstrează si astazi. Lui Balaceanu, spune legenda, i-au dat blana leului si dreptul sa foloseasca chipul leului ca pecete, drept pe care neamul sau l-a păstrat in veacurile ce au urmat. Legenda mai aminteste de satele Burdea si Balaci unde îsi aveau tarlele de oi cei doi voinici. Dupa opinia Prof. dr. Constantin Balaceanu Stolnici, ,,aceasta legenda pastreaza amintirea indepartata a doua nume de capetenii din epoca formarii obstilor si probabil ea descrie la modul mitic, constituirea uniunii a doua obsti consfintita prin sacrificiul unui leu. De asemenea, cauta sa dea o explicatie unor denumiri toponimice. Ea este, totodata si o legenda heraldica, ce vrea sa dea o explicatie stemei balacenesti. In acest sens, este pretioasa pentru istoria Balacenilor, dar indica si existenta unei heraldice protostatale romanesti explicabila prin legaturile populatiei din stanga Dunarii cu cavalerii feudali din Europa Occidentala, la care stemele aveau o deosebita insemnatate. ’’Am incercat sa scriu monografia comunei Balaci prin anii 1970. Au fost numai cateva pagini dactilografiate. Intre timp, am gasit diverse materiale bibliografice si documentare, iar in anul 1982 era gata varianta nr. 2 a monografiei de 50 de pagini. Această varianta, a treia in ordinea cronologica, revizuita si adaugita, se bazeaza pe normele de scriere a unei monografii expuse de sociologul Dimitrie Gusti si criteriile ştiintifice. Monografia comunei Balaci este impartita in urmatoarele capitole: pozitia geografica, date geologice si evolutia paleogeografica a campiei Gavanu – Burdea, clima, relieful si apele, flora si fauna, pe file de legenda, istoria satului Balaci, istoria satului Tecuci, istoria satului Burdeni, etnografie (cultura materiala si spirituala), glosar de termeni locali (regionalisme si arhaisme), spite de neam, documente, fotografii, anexe, bibliografie. Monografia comunei Balaci este rodul unor cercetari documentare in diverse biblioteci, de investigare a unor martori oculari prezenti la anumite evenimente istorice. De la ,,Dictionarul geografic, statistic economic si istoric al judetului Teleorman’’ publicat in anul 1890 de Pantele Georgescu si „Teleormaneni prin veacuri” (1280 – 1933), Rosiori de Vede, 1933, de Petre Stroescu pana la lucrarea doctorului Constantin Balaceanu-Stolnici, „Cele trei sageti” (Saga Balacenilor), 1990, materialul documentar consultat a fost imens. Am consultat si lucrari in manuscris ca „Istoria bisericii din Balaci” de preot Tilea Teodor, Andrei Gh. Catanoiu – „Monografia comunei Balaci. De asemenea unele informatii gasite in reviste de specialitate, lucrari de specialitate, le-am regasit si in unele articole despre istoria Teleormanului, aparute in ziarul Teleormanul in anii 1970,1971 si 1972. Aceasta lucrare poate fi imbunatatita odata cu descoperirea de noi materiale documentare. Sper ca oricine doreste sa cunoasca istoria, traditiile, obiceiurile si viata locuitorilor din comuna Balaci, vor gasi in aceasta monografie tot ceea ce cauta. Hasdeu scrie ca Balaciul, este denumirea a patru localitati din Tara Romaneasca: una in Teleorman, una in Valcea si doua in Ialomita. Denumirea deriva de la Bal=blond si sufixul ,,aciu’’ asemanator cu ,,stangaciu’’ deci arata insusirea. De remarcat ca locuitorii din satele vecine pronunta ,,Bălaci’’ si nu Balaci. In timpul impartirii administrative a lui Mavrocordat si mai târziu, existau doua sate: Balaci si Padureti. Mai tarziu s-au numit Balaci-Padureti si in cele din urma a ramas denumirea Balaci.

Monografia este realizata de Dl. Marian Vochin si poate fi consultata in intregime aici.